La mushuROI Creative Hub din Cluj-Napoca, între 25 Noiembrie și 2 Decembrie 2024 a avut loc o interesantă expoziție de afiș polonez: ”Abracadabra”, a artiștilor Agata Kulczyk și Marcin Markowski, profesori la Facultatea de Grafică și Comunicare Vizuală a Universității de Arte Magdalena Abakanowicz din Poznań.
Expoziția este organizată de Gabriela Rostaș, un om implicat consistent în viața culturală clujeană și nu numai, în parteneriat cu Institutul Polonez din București, mushuROI Creative Hub, Consulatul Onorific al Poloniei la Cluj-Napoca, Colegiul de Muzică ”Sigismund Toduță” și Crama Oprișor.
Un astfel de eveniment merită înțeles din mai multe unghiuri și tocmai de aceea încercăm să obținem o perspectivă mai amplă, întrebându-i pe cei implicați despre povestea din spatele acestei idei.
Dragă Gabriela Rostaș, din punctul de vedere al organizatorului ne poți prezenta câteva aspecte din traseul acestei expoziții? Cum a fost concepută, ce dorește să aducă în fața publicului interesat, planuri și viziuni.
Gabriela Rostaș: Expoziția de afiș polonez ”Abracadabra” semnată de artiștii – Agata Kulczyk și Marcin Markowski, profesori la Facultatea de Grafică și Comunicare Vizuală a Universității de Arte Magdalena Abakanowicz din Poznań, s-a dorit a fi o expunere a lucrărilor personale ale celor doi artiști profesori și s-a situat, în mod firesc, în prelungirea expoziției ”Hocus-Pocus” vernisată la București. Mai mult, expoziția de la mushuROI s-a constituit într-un eveniment conex al expoziției de afiș polonez contemporan semnată de Ryszard Kaja: ”Plakat – Polska” și prezentată la Muzeul de Artă Cluj-Napoca și al workshop-ului susținut de cei doi graficieni, în cadrul expoziției de la muzeu, cu studenți de la departamentele grafică, respectiv design, ale Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca.
Am dorit să oferim o privire asupra afișului polonez, atât de renumit în Europa, din perspectiva a doi practicieni, profund conectați la acest gen al artei contemporane. Școala poloneză de afiș este un fenomen care a devenit o parte permanentă a istoriei designului și artei vizuale mondiale. Este un fenomen care s-a dezvoltat în circumstanțe istorice și culturale specifice și care, în același timp, depășește cu mult timpul său, impresionând prin universalitatea mesajului său și prin stilul său unic. Ceea ce distinge școala poloneză de afiș este mai presus de toate combinația sa unică de funcții utilitare și artistice – afișul a încetat să mai fie doar un purtător de informații și a devenit un spațiu pentru exprimarea liberă, de autor.
Cercetând în continuare domeniul am dorit să le punem câteva întrebări artiștilor din Polonia:
Care este rolul afișului în arta contemporană, cum se integrează și cum se particularizeză?
Agata Kulczyk, Marcin Markowski: Afișul în arta contemporană este un fenomen care îmbină funcționalitatea cu valoarea artistică. Deși acest mediu a părut întotdeauna să se situeze la granița dintre arta aplicată și creația strict artistică, în contextul contemporan semnificația sa capătă o nouă dimensiune. Astăzi, afișul nu mai este doar un instrument informativ sau promoțional, ci a devenit un purtător de idei, emoții și comentarii sociale în toată regula.
În era digitalizării și a media omniprezente, dominate de mesaje vizuale, afișul își păstrează încă puterea de influență, adoptând adesea forme noi. În spațiul urban, afișul funcționează încă pe principiul unui impact vizual rapid – este nevoie doar de o clipă pentru a capta atenția trecătorilor. În arta contemporană, în schimb, capătă o dimensiune mai reflexivă, devenind subiectul unor expoziții sau colecții de artă. Această ambiguitate îi conferă un statut unic.
Un aspect important al afișului contemporan este rolul său critic. Datorită accesibilității și simplității mesajului său, acesta este un vehicul pentru idei. Acest lucru este evident în special în cazul afișelor care abordează teme sociale, ecologice sau politice, care exprimă adesea furia, anxietatea sau speranța omului modern. În același timp, designul contemporan de afișe nu renunță la experimentele formale. Designerii sunt dornici să utilizeze noi tehnologii, formate neconvenționale și chiar elemente interactive care schimbă modul în care privitorul interacționează cu imaginea.
De asemenea, o caracteristică a designului contemporan de afișe o reprezintă și diversitatea estetică extraordinară. De la compoziții minimaliste, abstracte, prin lucrări pline de expresie, culoare și narațiuni complexe, până la lucrări care operează cu simbolismul pur. În acest fel, afișul nu numai că se adaptează la tendințele în schimbare, dar modelează el însuși aceste tendințe.
Așadar, în arta contemporană, afișul poate fi văzut ca o oglindă a vremurilor noastre – un mediu egalitar și direct, pe de o parte, dar care, pe de altă parte, oferă spațiu pentru subtilitate, metaforă și reflecție. Această versatilitate și adaptabilitate asigură faptul că afișul rămâne o parte extrem de importantă a peisajului artistic contemporan. Acesta nu mai este doar un instrument de comunicare, ci și o expresie a individualității și o mărturie a modului în care vedem și înțelegem lumea.
Ce caracteristici are școala poloneză de afiș pentru care este văzută la nivel european și nu numai ca una dintre cele mai importante, interesante și consistente exemple ale acestui domeniu particular?
Agata Kulczyk și Marcin Markowski: Școala poloneză de afiș este un fenomen care a devenit o parte permanentă a istoriei designului și artei vizuale mondiale. Este un fenomen care s-a dezvoltat în circumstanțe istorice și culturale specifice și care, în același timp, depășește cu mult timpul său, impresionând prin universalitatea mesajului său și prin stilul său unic. Ceea ce distinge școala poloneză de afiș este mai presus de toate combinația sa unică de funcții utilitare și artistice – afișul a încetat să mai fie doar un purtător de informații și a devenit un spațiu pentru exprimarea liberă, de autor.
O trăsătură caracteristică a acestui fenomen este abordarea în ceea ce privește forma și conținutul. Școala poloneză de afiș nu s-a bazat niciodată pe literalism – în schimb, artiștii au folosit metafora, simbolul, recurgând adesea la ironie sau umor. Acestea erau lucrări care cereau privitorului să fie implicat intelectual, ceea ce le făcea unice față de soluțiile grafice mai convenționale. Afișul a devenit mai mult decât o reclamă – a fost un comentariu, o reflecție, uneori chiar o interpretare poetică a subiectului.
Nici estetica sa nu poate fi trecută cu vederea. Aceasta se caracteriza printr-o abordare îndrăzneață, adesea experimentală, a formei, o manipulare magistrală a culorii și o tipografie neobișnuită. Artiști precum Henryk Tomaszewski, Jan Lenica, Roman Cieślewicz și Waldemar Świerzy au creat lucrări care au depășit tiparele impuse de nevoile comerciale. Aceste lucrări au reprezentat interpretări individuale, aproape picturale, care le ofereau autorilor lor o mare libertate de creație, păstrând în același timp claritatea mesajului.
Școala poloneză de afiș a avut, de asemenea, condiții unice de dezvoltare. În Polonia postbelică, unde cultura și arta erau tratate ca un element important în construirea identității naționale, afișul a dobândit un statut special. În mod paradoxal, restricțiile impuse de sistemul socialist au permis artiștilor să experimenteze mai liber. Acest caracter artistic al afișului polonez a fost cheia succesului său pe scena internațională.
Care va mai fi soarta afișului într-o lume hiper-informatizată, afișul-obiect își poate păstra locul? sau dacă nu, în ce se va transforma?
Agata Kulczyk și Marcin Markowski: Într-o lume hiper-informatizată, afișul se va confrunta cu siguranță cu multe provocări, însă dispariția sa completă pare puțin probabilă. Dimpotrivă, există șansa ca afișul să evolueze, găsind noi forme de exprimare și spații în care funcția și semnificația sa vor fi redefinite. La urma urmei, afișul este un mediu care a fost întotdeauna capabil să se adapteze la tehnologiile în schimbare și la nevoile sociale.
Afișul fizic tradițional, prezent pe străzi, în galerii sau în spații publice, își poate pierde relevanța într-o lume în care digitalizarea câștigă supremație. Panourile publicitare digitale, ecranele și rețelele sociale oferă astăzi posibilități nelimitate de comunicare vizuală, inclusiv imagini dinamice și interactive care ar putea înlocui afișul static. Cu toate acestea, tocmai această dominație digitală poate, în mod paradoxal, să facă afișul fizic și mai special – ca artefact material, o formă tangibilă care contrastează cu natura efemeră a lumii online.
În plus, afișul funcționează deja din ce în ce mai mult în spațiul digital. Versiunile virtuale ale afișelor, animațiile create pentru platformele de socializare sunt o extensie naturală a funcției acestora. Putem vorbi de apariția unui nou tip de afiș, care nu se limitează la un singur suport, ci utilizează potențialul interactivității, animației sau personalizării. În această formă, afișul poate deveni nu numai un instrument de comunicare, ci și o experiență – ceva care implică privitorul la noi niveluri senzoriale.
