La 30 de ani, zice-se, în viața omului se arată un prag. Lume-lume soro-lume e cu ochii cât cepele la cum se strecoară prin timp și spațiu inventând trepte, hopuri, praguri și tot felul de astfel de pârleazuri, ca nu cumva sucindu-ne capul să vedem că trecu viața pe lângă noi degeaba.
Dacă la 20 de ani ești, vorba cântecului, “fără griji și fără bani”, iar la 40 deja cu mai multe griji și poate și ceva agoniseală, la 30 de ani ești strâns precum buretele între paradigmele vieții. Încă mai vrei să copilărești un pic, nostalgic fiind după viața cu puține griji, dar te și încearcă demonii responsabilității și stabilității.
Cu o mână pe catastiful de bilanț și cu alta ținând binoclul viitorului la un singur ochi (pe al doilea îl păstrezi închis, de rezervă, în caz că nu îți place ce se arată) stai în echilibru relativ sperând să dai lovitura vieții.
Dar loviturile existenței nu vin de la sine și țin cont de ce ai acumulat, iar ele sunt demne celor cu sine vrednici și nicidecum leneșului ce a trândăvit ascuns sub umbra zilelor trecute, visând la preamărire și huzur nemeritat.
La 30 de ani dacă deja ai pus la cale un acoperiș mai de soi deasupra capului, făcut cu trudă și măiestrie, dacă ai plantat pe lângă tine semințele și acestea s-au arătat devreme roditoare, dacă la bine te-ai gândit și bine ai clădit, iar răutatea, invidia și alte astfel de dihonii diavolești le-ai înlănțuit departe de tine și semenii tăi, se poate spune că luminat destinul ți se va arăta.
Asemeni omului și orice întreprindere în care mai mulți visători își încalecă norocul are același fuior în viață. Oprișorul este o parcelă de suflet în inima Olteniei, binecuvântat de coline blânde pe care via și-a croit așezământul. Acolo Creatorul a stors un vârtej de voie bună, hărnicie, iubire de pământ. Iar cum din iubire doar lucruri bune s-ar arăta, iată că și aici luă naștere Crama Oprișor, cu tată de soi germanic – Carl Reh, dar păstrându-și numele oltenesc moștenit din străbuni.
După ce în pruncie s-a întremat vânjoasă, iar la adolescență prin multe experiențe și-a dorit a trece falnică, tinerețea a găsit Crama Oprișor în toata splendoarea sa, împrăștiind chef de viață peste tot pe unde viața a purtat-o. Acum la prima maturitate, când s-au făcut 30 de ani de existență, darul său pentru cei mulți și apropiați, cărora le-a minunat gusturile fine, este o moștenire ascunsă într-un recipient de sticlă.
Mai multe am vrea să vă împărtășim și abia ne abținem să nu vă arătăm vreun fragment din minunăția ce am pus-o la cale la vreme potrivită. Dar, cu răbdare, vine clipa curând, spre a ne bucura împreună gusturile alese, ce se vor delecta și își vor aminti cu plăcere. Totul gravitează în jurul întrebării: Ce făcurăți la 30 de ani? Răspunsul nu va întârzia să vă surâdă, iar apoi vă lăsăm pe domniile voastre să ne spuneți dacă ne-am ridicat, din nou, la așteptările ce dospesc tihnit.
