Ca Partener și Sponsor al MNAC București, Crama Oprișor a ales și un rol de cercetare, nu numai de suport, asupra fenomenului contemporan artistic românesc. Din acest punct deschidem o serie de Q&A cu personalități ale culturii naționale încercând să înțelegem direcția, sensurile, posibilitățile și dezvoltarea acestui domeniului esențial. Deschidem cutia Pandorei, plină de întrebări, cu invitatul nostru de azi, Călin Dan, Director MNAC București.
Ce este mai benefic și interesant conceptual: un muzeu național de artă contemporană sau o galerie națională de artă contemporană? Sau poate chiar un mega complex de artă?
Călin Dan:
Nu văd o diferență între cele două, în afară de una nominală. E o practică obișnuită să numești galerie națională (de artă, de artă decorativă, de pictură, etc.) un muzeu dedicat acelorași. Galeria/muzeul au colecții, au expuneri (semi) permanente ale colecțiilor, găzduiesc expoziții temporare și au activități conexe (educație, concerte, proiecții de filme etc).
Cred că, în cazul nostru, al Bucureștiului și al României, formula de dorit este cea a unui muzeu de artă modernă și contemporană, care să aibă funcțiile ante-menționate, iar în paralel cu acestea să poată construi discursuri curatoriale, științifice și educaționale în jurul unei colecții care acoperă întregul spectru al modernității din cultura vizuală a acestui loc, de la modernitatea “matură” (sfârșitul secolului 19), până la post-modernitate și post-conceptualism, trecând prin al doilea val al modernității, cel postbelic.
Este ceea ce își propune și MNAC, prin strategia de extindere a colecțiilor sale, în revers, până la începutul secolului 20, strategie care a început a fi implementată odată cu sesiunea 2024 de achiziții a unor opere de artă din perioada respectivă.
Care este locul, rolul și implicarea în proiecte a partenerilor/ sponsorilor MNAC?
Călin Dan:
Parteneriatele sunt cheia bunei funcționări într-un muzeu de artă contemporană, mai ales în contextul unor politici ca cele aplicate de MNAC – instituție care rulează un program ambițios, cu o medie de 10-12 noi expoziții / an. Parteneri sunt artiștii, curatorii, instituțiile de profil, dar și sponsorii. Pentru că, așa cum am mai spus și în alte ocazii, MNAC se află într-o zonă atipică a relației cu sponsorii, care sunt întâi de toate prieteni, ai mei și ai Muzeului, generozitatea lor fiind mai puțin motivată de calcule financiare cât de pasiunea pentru cultură și de încrederea în profesionalismul nostru. Cred că principala calitate a unui sponsor, în general vorbind, este predictibilitatea. Într-un context volatil, ca cel în care operăm, este de imensă importanță să știi că undeva se află o persoană căreia îi vei putea solicita sprijinul la nevoi, uneori chiar de la o zi la alta.
Cum vede MNAC colaborarea cu tinerii artiști? Retrospectiv și proiectiv.
Călin Dan:
Tinerii artiști sunt un ingredient inevitabil într-un program curatorial complex, ca cel al MNAC. Colaborarea cu ei are și o dimensiune pedagogică, una dintre funcțiile Muzeului fiind cea de educație continuă. Pe de altă parte, acest segment profesional aduce la MNAC un public important – pentru că e publicul pe care vrem să îl fidelizăm, în speranța că România va ajunge la un moment dat un loc unde consumul cultural să fie la nivelul altor țări europene.
Creație personală, curatoriat, management cultural, teoria artei… unde este Călin Dan mai apropiat de Călin Dan?
Călin Dan:
Mă aflu în acel punct al evoluției mele intelectuale unde toate modurile de exprimare a creativității sunt coincidente. Arta mea e influențată de activitatea curatorială, felul cum gândesc expozițiile are o dimensiune artistică, gestionarea temelor și problemelor instituției pe care o gestionez sunt un permanent stimulent intelectual, iar pasiunea pentru marea istorie a artelor guvernează această continuă alunecare de la o îndeletnicire la alta.
