“Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai”…Așa ar putea începe orice poveste românească, că doar Alecsandri, în geniul lui, a construit un “cui” cultural ascuțit-descriptiv, ce îl poți agăța în orice colț din țară, ca să răstorni harta și să se adune la tine în regiune cele bune și nebune.
Oprișorul are aceste coordonate, iar Crama noastră, ce însoțește numele locului și-a cuibărit existența de 30 de ani, pe care o să o marcăm cu un proiect special, printr-un șir de vinuri ce curg dintr-o poveste în alta.
Ca orice istorie care se respectă trebuie să pornim de La Cetate. Ce s-ar face românii fără cetăți – loc de nobilime, de ospețe și trai pe vătrai boieresc, leagăn de istorii fantastice cu domni și domnițe, viteji și balauri, vrăjitori și mari dregătorii. Cetatea este în sine o invitație la a petrece, indiferent de secolul care ți-a fost gazdă.
Apoi, nu departe de Oprișor, unde Cetatea imaginației este încoronată în fiecare an, se aud blând curgând Valurile Dunării, pe care un neamț inspirat într-o zi de toamnă le-a redenumit cu șiretlic Val Duna. Fluviul s-a transformat, pe loc, într-un personaj oenologic forțos, ca o cutie, din care șușotește graiul vinului primar. Bineînțeles că ai putea să îl lași și să picure, dar mare păcat ar fi, că doar Oprișorenii au rezerve serioase din aceste valuri dunărene ce poartă corăbii de struguri în aval.
Așa că mulțumim Ție Doamne, că voia Ta a fost să ne blagoslovești cu putere, inspirație, hărnicie și voie bună. De fiecare dată oltenii s-au uitat spre Rai făcând cu ochiul și au fentat Iadul pocnind din călcâie și numele Domnului a fost mereu pomenit spre slavă. Iar ca să se arate vrednici de lumina Sa au construit o Cupola Sanctis (ca de’ ne tragem din gintă latină) unde au așezat pe tronuri neaoșe toți sfinții. Astfel, nu doar că tragem clopotele la sărbătorile numelor celor mari, dar le și închinăm un pahar de vin strigându-i: Ioane, Gheorghe, Petre, Pavele, Ilie, Elena, Constantine, Marie, Mihail, Gabriele, Dumitre, Andrei, Nicolae, Ștefane și tot așa de la răsărit și până spre apus. Mare Vestitor deschide-ne cerurile!
Totuși e bine să știți că cei de pe aceste plaiuri, din Sudul României, nu sunt habotnici și iau toate lucrurile date de Creator, bucurându-se din plin. Pasiunea și plăcerile omenești ale vieții nu le dau deoparte, ba chiar am putea spune că se înfruptă cu ele. Sufletul cu sufletul și trupul cu trupul. Se aprind repede și ard pe măsură fiecare sentiment, oricât de deochiat ne-ar putea părea la un moment dat. Ca să nu îi spunem direct, pe față, o cotim oltenește și ne arătăm cunoscători fin-contemporani șoptind cu zâmbet în colțul gurii – Dragostea ca dragostea, dar pe noi Erotikon ne zămislește. De aici imaginația poate să zburde liber, doar să facem lumina mai mică, ca să fie și un pic de mister la mijloc.
După ce ne-am consumat poftele trupului și am tras în piept aerul dimineților, ce ascunde taine nocturne, ne întoarcem la studiu și carte, căci intelectul trebuie mereu pus la încercare. Iubitori de învățături ale istoriei, din care ne tragem originea, cugetăm la toate perioadele ce au marcat parcursul Olteniei și cu pana înmuiată în călimară rescriem o pagină, punând o etichetă, ca o foaie dintr-o pace celebră, spunându-i răspicat Passarowitz. Nu de alta dar să împăcăm odată pentru totdeauna habsburgii cu otomanii și cu românii laolaltă.
Ne-am luat cu povestea și uite cum afară a început să plouă ușor, apoi mai repede, ca la un moment dat să o dea în vijelie de toarnă cu căldarea. Măi să fie! ploaia anunță bunăstare și belșug, pământul însetat se dezmiardă, iar noi nu putem să nu ne amintim de obiceiuri și tradiții moștenite și îngrijite din generație în generație: “…Caloiene, iene/ Du-te-n Cer și cere/ Să deschidă porțile/ Să sloboadă ploile/ Să curgă cu gârlele/ Zilele și Nopțile/ Ca să crească grânele…”. Păpușa Caloian făcută de copii din pământ și împodobită cu frunze și flori, acest ritual românesc special l-am marcat pe vecie în memoria colectivă, dedicându-i un vin aparte.
Vedeți domniile voastre, existența este construită din tot felul de particule, ca o galaxie plină de minuni și mistere, un Fragmentarium fascinat ce ne aprinde imaginația, proiectând universuri pline de înțelesuri, în care ne celebrăm cei mai de seamă creatori.
Creatori suntem și noi la Crama Oprișor, acolo unde încercăm să înțelegem locul și potențialul său, să punem la cale licori de soi, care să bucure oamenii și ale lor gusturi fine, iar după fiecare reușită, fie că e vreun Cabernet Sauvignon Premium sau alți frați și surori ale sale – Chardonnay ori Fetească Neagră ne vine să ieșim în drum și să aruncăm cu căciula în sus de bucuria clipei strigându-ne numele să se audă peste mări și țări.
Ne-am mândrit mereu cu originea noastră oltenească profundă. Ne-am cunoscut și recunoscut reperele istorice și cultural-artistice, preamărindu-le după justa lor valoare. Măiastru este omul care duce mai departe moștenirea locului. Măiastră este devenirea sa prin meșteșug și pricepere. Măieștrii vor fi moștenitorii, care vor ține vie flacăra zvăpăiată a Olteniei.
Poveștile locurilor au crescut generații, le-au purtat mintea în cele mai năzdrăvane colțuri, au făcut ca lumea să se învârtă după placul și imaginația lor. Din depănările bunicilor am îmbrățișat și noi Rusalca, Drăgaica, Jiana, am stat cu sufletul mic la minunățiile pe care le nășteau și poate ne acoperă din când în când cu năframele lor magice. Așa se pune la cale un mediu bun într-o națiune, prin noduri trainice cu trecutul și imaginația.
Avem nevoie de ceea ce bătrânii înțelepți șopteau în barbă: Smerenie. Pentru că ea ne va purta spre echilibru în viață și ne va da jos de pe idilicele și din nisip construite piedestaluri. Buna măsură este Smerenia. Fericiți cei care se vor Smeri pentru că a lor va fi Împărăția Cerurilor.
Știm cu toții că Împărățiile au felul lor aparte de a așeza lumea, de a pune ordine în lucruri spre a marca măsura ideală. Însă în umbra cercurilor concentrice din structura suprapusă, se ascund spiritele cele mai enigmatice, entități puțin cunoscute, dar prezente printre semeni când nici nu te aștepți. Muritorii de rând nu au curajul să le spună pe nume, le îngână printre dinți și își mușcă limba. Nenumita bântuie zi și noapte răscolind existența oricui îi dă prin cap să o nesocotească. Plătește-i tributul de energie și daruri neașteptate poate să îți ofere, dar să nu care cumva să o ignori că vai și amar va fi de tine și apropiații tăi.
În vremurile de început ale universului toate aceste arătări erau ferecate în recipiente păzite de vrăji. Aveau cufere aparte legate cu lanțuri grele și lacăte din os. Dacă cineva mai cunoaște pe undeva ascuns un astfel de cuib magic ar trebui să doarmă iepurește, pentru că nu știi niciodată când se trezește la viață. Noi, totuși am îndrăznit să tocmim un vrăjitor de galaxii și i-am încredințat cheile cramei spre a face cele mai uimitoare descântece. Așa s-a arătat Cutia Paleologu, după numele Creatorului. Urzeala din jurul ei e nepământeană, povara e grea iar destinul ascuns.
Fiecare pas pe care îl croșetăm este special și complex. De aceea e nevoie de Călăuză, un far peste timpuri și fenomene. Ea îți deschide drumul, dar îl și fereacă în urma sa spre a nu lăsa dezordine pe unde trece. Șterge pașii colorând aerul din jur. Atmosfera pe care o descoperi este una ca diminețile minunate din Oprișor, cu un pic de ceață, rouă delicată și un zâmbet de soare.
Pe meleagurile de care vă povestim oamenii locului au binecuvântat tot spre ce s-au aplecat. Așa i-am cunoscut de când am descălecat în regiune cu oștile vinului, iar unul din primii vrednici de pomenire avea nume cu tâlc: Jderu, de nu bănuiai de îi este poreclă sau renume. Acesta este tiparul olteanului autentic, harnic dar și pus pe șotii, plin de înțelepciune și gata totdeauna să îți sară în ajutor. Îți va da și haina de pe el la nevoie, dar nu va uita că a ascuns în cusătură câțiva cocoșei de aur.
Astfel de spirite au clădit legendele Oprișorului. Tot ele le-au povestit, de nu te mai lasa dus de la gura sobei unde trosneau lemnele în foc. Rămâi mut de uimire și simți că te cuprinde un Sherpium, încolăcindu-se strâns cât să îți încălzească visele. Cazi în Cetatea Miracol cu gândul de a rămâne pe veci străjer al locului, chiar fără de simbrie. Voluntar de reverii și iubitor de Detaliu vei fi înscăunat.
Ispita te va urmări la orice pas, trăgându-te de mânecă, împungându-te, șoptind la ureche vorbe dulci, doar doar vei cădea în patimă și păcat.
Cu toate acestea suntem spirite vioaie, ne trezim de fiecare dată mai puternici, punem la cale și marcăm borne importante în viața comunității, 30, 50, 100, 150 de ani, chiar mai mult. Noi ne bucurăm de clipă și o transformăm în artă. Avem plăcerea descoperirilor și harul viziunii.
O linie fină leagă universul de care vă povestim și dă un Stil aparte al Cramei Oprișor. Împreună vom pune sticlă lângă sticlă precum cărămizile unui edificiu Ezoterik din care nimeni nu va mai dori vreodată să iasă, iar aspiranții vor tropăi la intrare să își dovedească vrednicia de a participa la minunea lumii oltenești.
Vinurile Cramei Oprișor (cronologic, după anul apariției primei ediții):
LA CETATE 2001
VAL DUNA 2002
CUPOLA SANCTIS 2008
EROTIKON 2008
PASSAROWITZ 2008
CALOIAN 2009
FRAGMENTARIUM 2009
CRAMA OPRIȘOR Cabernet Sauvignon 2009
MĂIASTRU 2009
DRĂGAICA ROȘIE 2009
RUSALCA ALBĂ 2009
SMERENIE 2009
NENUMITA 2009
CUTIA PALEOLOGU 2010
CĂLĂUZA 2010
JDERU 2010
SHERPIUM 2010
LA CETATE MIRACOL 2010
VESTITOR de OPRIȘOR 2011
DETALIU 2013
ISPITA by Liviu Grigorică 2013
CUTIA 150 UNarte 2015
JIANA ROSE 2017
EZOTERIK 2021
CRAMA OPRIȘOR Fetească Neagră 2022
STIL de CRAMA OPRIȘOR 2022
CRAMA OPRIȘOR Chardonnay 2024
