TINERII ARTIȘTI ȘI DESENUL CONTEMPORAN

“Premiile Crama Oprișor pentru Desen Contemporan-Muzeul Național de Artă Contemporană București/ Ediția Națională” 2024 au fost unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului și au pus în prim plan creațiile tinerilor artiști, preocupați de desenul contemporan.
24/02/2025
3 mins read

În dorința de a continua promovarea lor, nu doar pe perioada evenimentului ci și după, încercăm un experiment – material mai deosebit, în care o parte din finaliști își vor pune întrebări unul altuia (în cascadă, tip pipe-line).
Prima întrebare pornește de la Crama Oprișor, artistul urmând să ne răspundă, apoi acesta va crea o nouă întrebare legată de premiile de desen, despre desenul contemporan, despre preocupările și viața culturală a tinerilor creatori și dorințele lor, sau orice altceva îl interesează în această direcție pentru următorul artist. Apoi acesta va urma aceiași pași – va răspunde la întrebarea colegului său apoi va crea o altă întrebare pentru următorul finalist. Iar acest proces se va extinde.
Astăzi discutăm cu trei artiste: Simona Cîrlugea, Andrada Lolu, Ada Jugănaru și pe lângă gândurile lor ne delectăm și cu câteva imagini din atelierele de creație.

Crama Oprișor:
Cum îți vezi dezvoltarea ta artistică în perioada ce urmează ? Proiecte, idei, planuri.

Simona Cîrlugea:
Mi-am propus, pentru perioada ce urmează, să mă concentrez pe revizitarea unor idei cărora nu am putut să le aloc destul timp la momentul apariției lor. Tipul de idei care apar în mijlocul unui alt proiect sau la care nu te gândești de la bun început ca la un punct de plecare pentru altul nou. Vreau să îmi îmbunătățesc abilitatea de a lucra cu subiecte pe care nu am apucat să mi le clarific înainte de a le aborda. De asemenea, aș vrea să mă axez pe realizarea unui proiect care mă obligă să-mi interoghez starea actuală mai degrabă decât o stare trecută cu care am avut timp să mă obișnuiesc. În momentul de față, lucrez la un proiect pe baza unei astfel de idei.

Pe lângă partea de muncă proprie, mi-aș dori să văd, cât mai mult posibil, și munca altor artiști. Știind că altcineva continuă să-și exploreze interesele realizând ceva concret îmi dă motivația de a urma și eu acest demers.

Simona Cîrlugea:
Cum arată procesul tău? Cât planifici și cât îi dai voie schimbării să apară când lucrezi?

Andrada Lolu:
Procesul artistic începe în afara studioului, mai ales în călătoriile lunare, unde schițez tot ceea ce îmi atrage atenția și scriu despre acele emoții și gânduri insistente care sunt declanșate de diferite momente sau persoane. Odată ajunsă în studio, încep cu un timp de rugăciune și meditație, în care îmi liniștesc întreaga ființă pentru a putea continua procesul creativ.
Partea cea mai dificilă și obositoare, dar care din exterior ar putea părea cea mai monotonă, chiar plictisitoare, este atunci când încep contemplarea și analiza pentru fiecare idee scrisă și schiță din călătoriile anterioare. 

Sunt aruncată în abis, atât de multe opțiuni încep să mă scufunde. Care dintre ele duc la o operă de artă?! Acest tumult durează ore sau chiar zile, ascultând cărți audio, citind și meditând las încet fiecare idee să se clarifice. Dar una dintre aceste opțiuni devine din ce în ce mai evidentă și apare o abordare tehnică care mă încurajează să încep opera de artă. Totul începe direct cu subiectul viitoarei compoziții, fără să schițez ideea în prealabil. În jurul subiectului începe dezvoltarea compozițională prin elemente spontane și diferite alegeri tehnice. Pentru a fi mulțumită de rezultatul final al unei creații, aleg să lucrez la altele în același timp, pentru că așa se produc deconectări și reconectări, care aduc întotdeauna o nouă perspectivă.

Finalul procesului de creație mă pune față în față cu o operă de artă pe care, chiar dacă aș fi planificat-o în detaliu de la început, nu aș fi putut să o finalizez conform acelui plan.
 Nu este un proces inedit, dar acesta este un proces artistic care se încheie nu numai cu o operă de artă neașteptată, ci și cu noi cunoștințe despre persoana care trece prin el, care nu te aduce doar față în față cu un obiect artistic, ci te aduce față în față cu cine ești.

Andrada Lolu:
Ce definiție poți da desenului contemporan, bazat pe experiența ce ai acumulat-o până în acest moment?

Ada Jugănaru:
Situarea in contemporan este ceea ce face ca limitele tehnice ale desenului sa fie din ce in ce mai estompate. Cu orice obiect se pot lăsa urme pe o suprafața, printr-un anumit gest condus de o anumita emoție sau disctat de o anumita idee…dar este asta ceea ce face un desen sa fie ca atare?

Recent Comments

No comments to show.

Newsletter

Most Viewed

Latest from Blog

Crama Oprișor – 30 de ani de poveste

“Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai”…Așa ar putea începe orice poveste românească, că doar Alecsandri, în geniul lui, a construit un “cui” cultural ascuțit-descriptiv, ce îl poți agăța în orice colț din țară, ca să răstorni harta și să se adune la tine în regiune cele bune și

Cum e viața la 30 de ani?

La 30 de ani, zice-se, în viața omului se arată un prag. Lume-lume soro-lume e cu ochii cât cepele la cum se strecoară prin timp și spațiu inventând trepte, hopuri, praguri și tot felul de astfel de pârleazuri, ca nu cumva sucindu-ne capul să vedem că trecu viața pe lângă

Constantin Chiriac: Povestea unui festival fără granițe

În acest interviu, Constantin Chiriac ne vorbește despre parcursul festivalului, provocările și reușitele din culise, precum și despre ediția din acest an, sub tema „Mulțumesc”, care promite să fie una dintre cele mai spectaculoase de până acum: Cum ați reușit să puneți Sibiul, prin FITS, pe harta celor mai importante

VINEXPO AMERICA 2025 – Miami Beach Convention Center 7-8 May 2025

GR : Fără îndoială că America își păstrează renumele că fiind “țara tuturor posibilităților”. Iar în particular, Florida, unul dintre teritoriile care strălucesc în diversitate printre celelalte state, ne-a oferit ocazia de a face comparații live între piețele de consum deja cunoscute de noi și piața de peste oceanul

România și Polonia, o legătură vie prin cultură

Prin valori și tradiții comune, România și Polonia au creat legături culturale strânse. De-a lungul istoriei, cele două popoare s-au sprijinit reciproc în momente dificile și au colaborat și în domenii precum literatura, muzica și arta. Astăzi, aflăm de la Ovidiu Dajbog-Miron, directorul ICR Varșovia, cum se petrec aceste schimburi
Go toTop

Don't Miss

Crama Oprișor – 30 de ani de poveste

“Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai”…Așa ar putea începe orice